În ultimele două luni ale lui 2008 şi în tot 2009 aproape 400.000 de români şi-au pierdut locul de muncă. 95% din concedieri au fost operate în sistemul  privat, adică 380.000 de angajaţi la patron au fost puşi pe liber. Cu toate acestea presa nu a reacţionat atât de panicard pe cât o face acum când se pune problema a 100.000 de concedieri în sistemul public.
      Anomalia nu ar fi atât de evidentă dacă anul de criză ar fi modificat şi mentalitatea angajaţilor la stat. Discutam zilele trecute cu doi manageri, unul la o companie locală privată, şi unul la o instituţie de stat. "Privatul" îmi spunea că a reuşit, oarecum miraculos, să scoată profit pe 2009, dar asta după multe, multe ore suplimentare şi stress cât pentru 10 ani. Chiar şi aşa e mulţumit că şi-a luat doar leafa. "Primă de vacanţă sau al 13-lea salariu? Glume proaste", spunea scurt amicul meu.
      La numai câteva zile distanţă vorbeam cu un manager la stat. Nonşalant, acesta îmi spunea că nu-şi face griji pentru job-ul său, deoarece a obţinut rezultate prevăzute în fişa postului. "Adică două lulele trei surcele admitea" tot el. Evident, nu a ezitat să încaseze prima de 10 sau 12 salarii pentru aceste criterii de doi lei.
      Apoi amicul de la stat mi-a dezvăluit şi alt motiv pentru care e atât de relaxat: "arta managerului este de a găsit oameni care să muncească pentru el. Tu crezi că eu îmi toc creierii? Nu tată, am angajaţi speciali pentru asta". Adică altă leafă pentru aceeaşi muncă.
      Iată diferenţa de la stat la privat.

P.S.: Sunt convins că există şi bugetari care chiar fac treabă şi nu mănâncă degeaba banii pătiţi de noi toţi. Numai că sunt tot mai puţini.

Aurel DOBAŞU