Fotografii ataşate

     Cea mai mare dezamăgire politică a mea din ultimul an recidivează amar. Senatoarea Mihaela Popa s-a trezit vorbind zilele trecute, la o televiziune locală, despre "depolitizarea educaţiei" pusă la cale de PDL. Ea însăşi plecată din învăţământ din motive politice, fosta profesoară oferă argumentul forte pentru depolitizare: demisia şefei PNL a ISJ. "A obligat-o cineva pe doamna Gavrilă să demisioneze?", a pretins candid madam Popa.
     Pentru cei care nu ştiu, Camelia Gavrilă, şefă a ISJ numită de PNL, a avut demnitatea de a demisiona imediat după schimbarea coaliţiei de guvernământ. A înţeles că o nouă putere va dori să-şi instaleze oamenii proprii şi a făcut un gest elegant. Iar PDL nu s-a străduit nici o secundă să o reţină pe Camelia Gavrilă, ba chiar, ştiu sigur, a făcut presiuni pentru a-i grăbi plecarea.
     Într-o situaţie în care ea însăşi a fost umilită public, din motive politce, în faţa întregului PDL Iaşi, madam Popa a ameninţat şi ea cu demisia. Nu a mers până la capăt, preferând să înghită afrontul, nu să-şi apere demnitatea. Diferenţa între coloana Cameliei şi Mihaelei o judecaţi dvs.
     Revin la argumentul "depolitizării educaţiei". Cu cine au înlocuit-o democraţii pe liberala Gavrilă? Cu Liliana Romaniuc, o apropiată a, coincidenţă, Mihaelei Popa şi cu marele incompetent Constantin Şerban, cel a cărui unică specializare e periatul hainelor şefului PDL. Curată depolitizare.
     Noua gogoriţă tv a Mihaelei Popa îmi aminteşte că aceeaşi senatoare, împreună cu un alt mare om politic provenit din învăţământ, Dumitru Oprea, urlau de se spărgeau geamurile în toamna lui 2008 că au făcut ei socoteli serioase şi sunt bani pentru majorarea cu 50% a salariilor profesorilor. Au ajuns Popa şi Oprea la putere, s-au lipit de bugete, şi-au plantat oamenii în posturi cheie, dar de majorarea salariilor profesorilor nici pomeneală. Şi-au cerut scuze vreodată Popa şi Oprea pentru minciună? Nu.
     Iată deci încă o explicaţie pentru neputinţa PDL-ului local de a răzbi la Bucureşti. Iaşul e reprezentat de oameni fără coloană, fără putere, pricepuţi doar la gargară.

Aurel DOBAŞU