Fotografii ataşate

Mulţi ani familia Prisecaru a fost industriaşul nr. 1 al Iaşului (preluase de la stat 4 fabrici în municipiu, dezvoltase o alta de la zero, a cumpărat o platformă la Săvineşti şi una lângă Braşov), dar bula imobiliară a făcut-o să se concentreze mai mult pe acest domeniul în care randamentele erau fabuloase. Ca atare fabricile au fost lăsate în plan secund în timp ce patrimoniul imobiliar i-a crescut vertiginos dar ineficient în actuala criză. În plus are în spate credite de peste 10 milioane euro, fapt ce apăsă greu pe afacerile familiei. Ca atare averea lui Ioan şi Tereza Prisecaru este acum de "doar" 30 milioane de euro, cu care ocupa locul 10 în top Iasicastiga.ro cei mai bogaţi ieşeni.

Imperiu pornit de la taximetrie
Până în 1989 soţii Prisecaru locuiau cu cele două fete gemene într-o garsonieră primită de la Clubul Sportiv (soţul era campion la judo). El era electrician, iar ea economist. De afaceri s-au apucat în iulie 1990, când au luat o Dacie 1300, albă, pe care au şi băgat-o la taximetrie. Pentru că piaţa înghiţea acest serviciu, soţii Prisacaru au pus la bătaie toate economiile, s-au împrumutat la rude, (ei spun că au făcut şi un credit) şi au adus din Ungaria câteva Dacii second hand. Au ajuns în doi ani la 12 maşini la stradă. Pentru că Daciile se stricau des şi pierdeau încasări serioase, soţii Prisacaru au copt rapid o altă afacere, mai mare.

Primul salt : producţia de piese auto
În 1993 au făcut o firmă de producţie a pieselor auto, Tess Conex. Într-un material de imagine, apărut acum câţiva ani în presă locală, soţii Prisacaru spuneau că ideea acestei firme a fost a unui taximetrist rămas fără carnet, care se lăuda că poate face feţe de portieră. "Se lucra pe genunchi şi tăiau tabla cu foarfecele. Nu aveam nimic mecanizat. Totul era manual. Pentru că profitul era foarte mare - 50-100% - am închiriat de la Agromec Ciurea jumătate de hala, la subsolul clădirii", spunea Tereza. Taximetristul cu ideea ar fi primit cadou din partea familiei Prisecaru o Dacie. Nimeni nu-i mai ştie însă numele. Afacerea însă mergea brici, pentru că mastodonţii industriali nu-şi pierdeau vremea cu bucăţele de piese pentru Dacii ci cumpărau de la alţii. Ca atare, Tess Conex a strâns rapid primul milion de lei, bani reinvestiţi imediat pentru utilare. "În 1994, o secţie întreaga de la Tehnoton a fost angajată la Tess Conex. Am început crearea de ştanţe şi matriţe", susţine Tereza Prisacaru.

Rapid apare şi afacerea vopselelor
Deşi aveau tot mai multe comenzi pentru piese, câştigurile nu erau tocmai cele scontate. Asta pentru că se pierdea mult timp pentru vopsit, nefiind nimeni care să producă vopsele specializate. "În 1996 am cumpărat un teren la Miroslava şi am început să facem într-o hală grund pentru portiere. Aşa s-a născut Conex - compania de vopsele. Nu erau atât de multe firme străine pe piaţă, aşa că ne-am apucat de producţie pentru alţii", rememorează Tereza Prisacaru. Banii au venit în valuri, soţii Prisacaru admiţând că atunci au numărat primul miliard de lei.

Topul primilor bogătaşi ai Iaşului

1. Dan Stratan - 60 milioane euro

2. Michael Nseir - 50 milioane euro

3. Neculai Apostol - 45 de milioane euro

4. Familia Schrotter - 45 de milioane euro

5. Familia Pârâu - 42 milioane euro

6.Ioan Zapodeanu - 40 milioane euro

7.Bogdan Cihodaru - 37 milioane euro

8. Cristian Maftei -35 milioane euro

9. Titel Sinescu - 33 milioane euro

Favorizaţii privatizărilor
În următorii ani, firmele din grupul Conex s-au dezvoltat puternic, dar patronul încă nu ajunsese un actor de primă mâna pe piaţa Iaşului. A scos capul însă în anul 2000, când a cumpărat fabrica IPA, actuala ASAM. Cu 14 miliarde a fost achiziţionată o firmă ce avea să fie în următorii ani unul din cele mai bune motoare ale grupului Conex. Succesul achiziţiei a venit rapid, aşa că în acel an soţii Prisacaru şi-au permis primul concediu în străinătate în Cipru şi şi-au luat primul Mercedes.

PSD a fost boom-ul
În anii guvernării PSD însă soţii Prisacaru au dat marile lovituri. Au cumpărat, rând pe rând, fabrici precum Sinta, Agmus, Adimet, firma Autotransport, institutul de cercetare Presumproiect, o platformă industrială la Săvineşti, o alta la Braşov, plus numeroase alte active. Bonus, au achiziţionat indirect, la preţuri mult subevaluate, proprietăţi imobiliare care apoi s-au dovedit adevărate mine de aur. Exemplul cel mai relevant este terenul Adimet - 7 ha vândut în 2005 pentru aproape 8 milioane euro.

PNL şi PDL au consolidat imperiul
În anii 2005-2008 familia Prisacaru a dat marile lovituri imobiliare. Sute de hectare din Iaşi sau jurul oraşului au ajuns în proprietatea acesteia în marea majoritate a cazurilor fiind vorba de retrocedări. Dacă pentru un om obişnuit poate dura şi 10 ani recuperarea unei bucăţi de pârloagă, familia Prisacaru obţinea la foc automat toate proprietăţile pe care punea ochii. Asta în condiţiile în care liderii locali ai PNL şi PDL efectiv se chinuiau să intre în graţiile lui Ioan şi Tereza Prisacaru, acceptând plasarea în posturi cheie a unor apropiaţi ai familiei. Aşa a fost posibil ca o bună bucată de timp subprefect responsabil cu retrocedările să fie Florin Ungureanu, fost director în cadrul Conex, iar la Primărie o sumedenie de consilieri locali şi funcţionari erau şi ei "de-ai casei".

Mecanismul a funcţionat ceas, dar uneori a dat rateuri răsunătoare, cel mai bun exemplu fiind dosarul Floarea Dănescu. Aici 20 de hectare au fost plimbate de la fosta Ferma Carpaţi din Păcurari la Movileni, de la Movileni la Podgoria Copou iar de acolo la Staţiunea de Cercetări Viticole din Copou, zona unde acum, în plină criză, metrul pătrat de teren este de peste 100 euro. Povestea a răbufnit însă în presă (din motive încă neelucidate complet) iar afacerea a picat. Influentul post tv TELE M a legat apoi sinuciderea subprefectului Ungureanu de trimiterea acestui dosar către DNA.

Legături politice foarte bune
Succesul nebun în afaceri a fost pus deseori pe seama «spatelui » politic. Ioan Prisecaru a ştiut să-şi cultive relaţii excelente cu toţi oamenii politici influenţi din Iaşi, fie ca aceştia au fost Vasile Lupu, Dan Constantin Vasiliu, Ion Solcanu, Gheorghe Nichita, Relu Fenechiu, Dan Cârlan sau alţii. Sunt de notorietate relaţii extrem de apropiate pe care le aveau cu soţii Solcanu, cărora le făceau vizite dese şi de la care primeau invitaţii la petreceri de familie. La fel a fost şi cu Relu Fenechiu, soţii Prisacaru fiind unii din puţinii invitaţi locali la nunta secretă a liberalului de la Viena. În privinţa PDL-ului lucrurile stăteau şi mai bine, şefii PDL pe judeţ şi cel pe municipiu - Dan Cârlan şi Petrică Movila - fiind simpli executanţi în fata patronilor Conex.

În ciuda evidentei, soţii Prisacaru resping vehement orice apropiere de vreun partid sau politician: "Am fost curtaţi de multe partide, dar am considerat că nu este bine că politica să se amestece cu afacerile", afirma Tereza Prisecaru.

Asta nu înseamnă că familia Prisecaru nu a fost în miezul Puterii. Ba dimpotrivă, Ioan Prisecaru fiind liderul celebrului G5, grupul care a influenţat foate mult destinul Iaşului cel puţin în ultimii ani.

Cititi mai multe detalii despre grupul care conduce Iasul aici

Conex - incubator de politicieni
Evidenţa arată ca grupul Conex e un adevărat cuibar de politicieni. Pe piaţa se ştie că Ioan Prisecaru este printre creatorii primarului Gheorghe Nichita, afacerişti cu care am discutat spunându-ne de mai multe ori ca "încă de prin 2002 Nelu ne invită să ne coalizăm pentru a-l face primar pe Gigi". Pe lângă primar, livrat PSD-ului, patronul grupului Conex i-a mai păstorit pe deputatul PDL Nicu Paduraru (ex prefect PNL), deputatul PDL Petrică Movilă, fostul subprefect PD Florin Ungureanu, europarlamentarul PSD Cătălin Ivan şi o sumedenie de consilieri locali, judeţeni ori primari de comune.

Grupul de firme Conex - aspirator de poliţişti
Un alt aspect determinant pentru anvergură de azi a grupului Conex o reprezintă o anumită categorie de angajaţi - foştii poliţişti sau oameni proveniţi din serviciile de informaţii. Din datele pe care am reuşit să le probăm, la grupul Conex au fost aduşi în timp fostul şef al Miliţiei pe municipiu - colonelul Naftic, fostul şef al Poliţiei Grigoriu (detaşat acum la cabinetul deputatului Movilă), fostul prim locţiitor al Poliţiei judeţene - Stefaroi. Firesc, în cadrul grupului, a apărut şi o firmă care se ocupa de protecţie şi pază.

Visa o universitate de soft, dar a vândut calculatoare de 100 mld într-o singură zi
Graţie relaţiilor politice, soţii Prisacaru au făcut în ultimii 8 ani afaceri extrem de profitabile, la care alţii nici nu visează. Pe piaţa media centrala au apărut deja numeroase articole despre contracte trăsnet semnate de diverse firme ale grupului Conex cu anumite instituţii ale statului. Pe lângă deja celebrele comenzi făcute de CFR pentru vopsea (se spune că CFR-ul avea stocuri pe 5 ani), amintim contractul semnat cu Electrică pe 1 decembrie 2004 (adică de ziua naţională), contract de aproape 170 miliarde lei pentru piese auto sau contractul semnat cu Centrala Atomoelectrică de la Cernavoda în aceeaşi perioda de timp. Soţii Prisecaru au vândut centralei calculatoare şi soft de 120 miliarde, asta în condiţiile în care nu se făcuseră până atunci remarcaţi pe acest segment de piaţă. E drept, cu câteva luni înaine, la preluarea Sinta SA, Ioan Prisecaru anunţase că va înfiinţa o universitate de soft.

Contracte cu regiile Primăriei
Pe vremea când primarul Iaşului era Constantin Simirad, firmele grupului Conex aveau puţine contracte cu regiile Primăriei. Brusc însă, după cocoţarea lui Gheorghe Nichita pe funcţia de primar, comenzile au crescut zdravăn, RATP cumpăra şină de la ASAM (e drept ca o plătea târziu, dar bani erau şi ăia), Citadin şi Salubris luau sare tot de la grupul Conex, iar CET-ul a fost aproape de a cumpăra cărbune adus tot de una din firmele lui Ioan Prisecaru. Ioan Prisecaru a prins apoi şi o bucăţică din tortul de 18 milioane de euro pregătit de primarul Nichita pentru modernizarea iluminatului public. O mică problemă s-a conturat la începutul lui 2008. Ca deobicei, Ioan Prisecaru a încercat să-şi asigure spatele apropiindu-se de toţi cei 3 candidaţi cu şanse la Primărie - Nichita, Oprea şi Adomnitei. Dar pentru că Oprea este catâr în politică şi a refuzat asocierea cu afacerişti apropiaţi lui Nichita, Ioan Prisecaru s-a trezit în situaţia lui Iulian Dascălu: a mers pe mâna lui Nichita şi Adomnitei. Din fericire pentru el Nichita a câştigat, aşa că afacerile sale via Primărie vor merge în continuare că unse. Dacă ar fi ieşit Oprea primar nu ar fi avut probleme de genul şicane la autorizări sau controale la comandă, dar cu siguranţă nu ar mai fi defilat că până acum.

Au curs SAPARD-urile
O afacere extrem de bănoasă, venită tot pe filiere de stat a fost programul SAPARD. Firmele lui Ioan Prisecaru au prins mai multe lucrări de milioane de euro pentru reparaţii de drumuri, asta deşi grupul sau nu se remarcase până în 2002 prin aşa ceva. În ciuda strădaniilor de a ţine ascuns mersul lucrărilor, ziarele şi televiziunile locale au făcut scandal, ca drumuri preluate de firma lui Ioan Prisecaru nu sunt deloc OK, ba chiar unul din subcontractori l-a dat şi în judecată pe patronul grupului Conex. Scandalurile au dispărut însă repede.  Mai nou firme din grupoul Conex s-au specializat pe canalizări, prinzând lucrări importante cu finanţare de la Ministerul Mediului (unde secretar de stat e PDL-istul Cârlan) sau pe diverse programe europene.

Singurul domeniu în care a dat chix: auto
Singurul domeniu în care Ioan Prisacaru nu a reuşit să se impună a fost cel auto. În 2005 familia Prisacaru a preluat distribuţia mărcii Citroen pe Iaşi, anunţând planuri extrem de ambiţioase: show-room de 2,5 milioane euro şi o eventuală extindere în Moldova. În fapt nu s-a făcut mare lucru, afacerea fiind preluată doar pentru a semnala premierului de atunci  - Călin Popescu Tariceanu (distribuitor naţional al Citroen) - cine e omul lui la Iaşi. Cum în iunie 2007 firma lui Tariceanu a fost retrogradată de Citroen la rangul de simplu dealer, francezii deschizând propria firmă în România, Prisecaru a vândut imediat show-room-ul către dealerul Honda, afacere din care obţinut tousi un profit frumos - aproape 2 milioane euro.

Ioan Prisecaru: „soţia e creierul economic al întregii afaceri"
Deşi în mod curent presa îl scoate în faţă pe Ioan Prisecaru, acesta admite că responsabilităţile sunt delimitate altfel în grupul său de firme: "Eu mă ocup de strategia de dezvoltare, iar soţia, fiind deosebit de prudenţă, este creierul economic al întregii afaceri. Fără ea nu aş fi realizat nici jumătate din ceea ce există. Din acest motiv, cred că, uneori, în afaceri femeile sunt mai bune decât bărbaţii", a declarat Ioan Prisecaru acum câţiva ani unui ziar local.

Tereza Prisacaru a fost băgată în faţa la o coafare a lui Solcanu
În 2004, Ziarul de Iaşi anunţa brusc o mare lovitură de afaceri a lui Ion Solcanu: senatorul PSD cumpărase 3 hectare de teren pe Bucium şi le revânduse la nici o lună cu un preţ mult, mult mai mare. Ideea era că se asigură un venit la vedere de cca 100.000 de dolari, bani care să justifice sursă din care senatorul finanţa construcţia unei case faraonice la Valea Lupului. Numai că vânzătorul iniţial al terenului era Cezar Caluschi, apropiat al lui Gh. Nichita şi al lui Solcanu, iar cumpărătorul ulterior al terenului era Tereza Prisacaru. Stratagema duhnea de la distanţă a aranjament şi a arătat limpede „geniul" lui Cezar Caluschi, cel despre care s-a aflat mai târziu că ar fi autorul moral al acestei „lovituri de imagine".Tot de numele Solcanu e legată şi vânzarea terenului pe care a fost construit primul Carrefour din Iaşi. Actele au fost parafate, coincidenţă, la cabinetul notarial al Ioanei Solcanu.

A vrut o fabrică în China şi reactor la Cernavoda
Printre planurile soţilor Prisacaru au fost şi două proiecte extrem de ambiţioase. Cel mai recent era participarea la contructia reactoarelor 3 şi 4 la centrala de la Cernavoda. Vreo doi ani, doua firme din grupul Conex au parcurs pas cu pas procedura de înscriere şi omologare, dar în 2007 soţii Prisecaru au renunţat la afacere. O altă investiţie de anvergura ar fi fost o fabrică în China. Conştient că forţa de muncă este extrem de ieftină acolo, Ioan Prisecaru a vrut să ridice o fabrică de confecţii, dar distanţa mare faţă de România l-a convins totuşi să renunţe la idee. Acum importa cantităţi imense de chinezării pe care le comercializează în ţară şi care îi asigura cash-ul necesar supravieţuirii în plină criză.