Fotografii ataşate

Judeţul Iaşi nu mai este condus de 3 ani de politicieni, ci de grupuri de oameni de afaceri. Cine sunt cei ce dicteaza in Iasi si cum au ajuns aici? Aflati in rindurile urmatoare.

Înainte de 1989 Iaşul a fost condus, clar, de prim-secretarul judeţului. Nimic nu mişca în faţa lui. Era suficient un singur gest al său şi toţi se supuneau. PCR –ul din spatele lui îl făceau un Dumnezeu al judeţului, în faţa căruia nu puteai decât să te supui.

În 1990 a venit democraţia, iar puterea era exercitată de partide. Iar cum la Iaşi FSN (metamorfozat pe rând în FDSN şi PDSR) a fost la putere mai tot timpul, oamenii acestui partid au stăpânit şi judeţul. Primul nume serios care s-a impus a fost Solcanu. Profesor universiotar anonim până în 1990, Solcanu s-a urcat în tren în zilele tulburi de după democraţie şi s-a dus la Bucureşti ca reprezentant al CFSN. Aici s-a dus glonţ la Iliescu, cel care l-a socotit numai bun de condus judeţul în numele său. Solcanu a bâlbâit puterea până în 1991, contestat de alte nume uitate în anii ce au urmat, iar adevărata sa afirmare a venit în vara lui 1991. Atunci, Petre Roman, premier la acea vreme, dădea tot mai multe semne de independenţă, fapt ce-l deranja pe Iliescu. În acel moment, Solcanu i-a recomandat lui Iliescu să rupă pur şi simplu FSN-ul. Aşa a apărut FDSN-ul, care peste câteva luni câştiga alegerile şi-l confirma pe Iliescu lider suprem al ţării. El nu a uitat însă niciodată intervenţia lui Solcanu, aşa că ”barbişon” şi-a betonat poziţia de jupân al Iaşului. Au urmat 4 ani anoşti, în care Solcanu şi-a arătat adevăratele talente: s-a înconjurat de persoanaje obediente şi anoste, a descurajat planurile reformiste şi a ţinut totul sub un control de fier. Executantul său numarul unu era Ioan Amihăesei, în calitate de şef al Consiliului Judeţean, personaj ce a impus un control neostalinist asupra Iaşului. Singurul care a reuşit cât de cât să scape de sub tutela lui Solcanu a fost primarul Iaşului, Constantin Simirad, personaj cu o personalitate extrem de puternică, care se va afirma în anii ce vor urma.

În perioada 1990-1996 economia Iaşului a luat-o serios la vale sau, în cele mai fericite ipostaze, stagna. Au apărut şi patroni, dar nici unul nu s-a ridicat suficient de mult pentru a atrage serios atenţia lui Solcanu.

Primul creator de miliardari – Vasile Lupu

Primul lider real cu iz democratic al judeţului Iaşi a fost Vasile Lupu, şeful local al PNŢCD, tartor în perioda 1996-2000. Deşi oficial la putere mai erau PNL (condus de Adrian Mogoş), PD (condus de anostul Dan Vasiliu) şi alte câteva partide mici şi ONG-uri, la Iaşi „bădia Vasile” dicta totul. Prin intrările sale la cei mai puternici oameni ai României, Vasile Lupu a fost paravanul perfect sub care s-au dezvoltat primii afacerişti de anvergură ai Iaşului. Puţini dintre ei mai sunt însă astăzi în prim-plan, semn că tunurile din acea vreme nu au fost suficient de tari. Cel mai puternic afacerist al momentului a fost, fără îndoială, Adrian Butucă, creatorul Polirom. „A condus judeţul timp de opt ani, manevrându-i pe prefecţii Dan Gâlea şi Florin Vitan”, explica mai târziu anturajul lui Solcanu. „E o prostie mai mare ca Solcanu. Eu eram doar bun amic cu Vitan, în timp ce Gâlea mi-a fost profesor la facultate. Cum puteam eu să-mi manevrez profesorul?”, răspunde Butucă. Sprijinit sau nu de prefect, cert este că Butucă era vârful de lance al afacerilor din acea perioadă. Puterea reală era însă la Vasile Lupu, omul care influenţa apariţia sau dispariţia unor ziare, îmbogăţirea sau nu a unor afacerişti.

Printre alţii, Lupu l-a lansat pe Ghiocel Asimionesei, patronul cotidianului Ziua de Iaşi trimis în prezent în judecată de către DNA sub acuzaţia de şantaj. „Bădia” a controlat totul în acea vreme. Singurul om pe care Lupu nu l-a putut învinge a fost tot Simirad, pe care doar Solcanu a reuşit să-l îngenuncheze, dar asta câţiva ani mai târziu.

Solcanu – umbrela marilor miliardari

În perioada 2000-2004 în Iaşi a dictat un singur om – Ion Solcanu. Lider local al PSD, Solcanu a condus judeţul autoritar, sărăcind sau îmbogăţind persoane prin câteva ordine verbale. Primul afacerist care a simţit pe pielea lui „ce poate muşchii” lui Solcanu a fost Adrian Butucă, văzut unanim în 2000 drept cel mai bogat şi mai influent afacerist ieşean. Convins că două – trei cunoştinţe mai de soi în eşalonul doi al PSD şi fluturarea a câteva sute de mii de dolari vor fi suficiente, Butucă a sărit prea repede la bătaie. Nu luase în calcul faptul că Iaşul a adus foarte multe voturi PSD-ului şi, deci, Adrian Năstase nu avea niciun interes să se delimiteze de cel care-l ajutase să ajungă şeful patidului şi prim-ministru. Ca atare, afacerile lui Butucă au fost luate rapid la puricat de toate instituţiile statului cu atribuţii de control. A fost evidentă de la bun început imensa diferenţă de forţe, iar Butucă a trebuit să înghită umilinţă după umilinţă. Poate cea mai mare a fost aceea că aproape zilnic se trezea oprit în trafic şi amendat de poliţişti care se scuzau că „aşa avem ordin, nu vă supăraţi pe noi”. După nici două luni, Moldomobila (fabrică tocmai atunci preluată de Butucă) a intrat în vrie, semnal clar că Solcanu a câştigat meciul. Lămuriţi cine e şeful, mai toţi ceilalţi afacerişti locali s-au repliat strategic, iar urmările s-au văzut. În scurt timp afacerile lui Maricel Popa, Ioan Prisecaru, Gabi Surdu, Dănuţ Prisecariu, Gabi Mardarasevici şi alţii au crescut exploziv. Au fost anii marilor lovituri. Toţi apropiaţii lui Solcanu au cumpărat fabrici sau au pus mâna pe diverse comenzi fabuloase de stat. Evident, preţurile privatizărilor au fost, cel mai adesea, foarte mult subevaluate, dar cine să conteste asta în condiţiile în care Solcanu controla totul?

Prima înfrângere a lui Solcanu

Şi totuşi, s-a mai găsit cineva care să încerce dărâmarea acestei dictaturi. Crescut puternic în zona Paşcaniului, departe de ochii vigilenţi ai politicienilor şi ai hienelor acestora, Neculai Apostol a închegat o afacere lăudată unanim de toată lumea. Imperiul Kosarom a fost făcut public în 2002, când ieşenii au aflat că există şi firme ce se dezvoltă fără a acumula datorii la Fisc, fără a da tunuri pe spatele statului şi fără a avea sprijinul lui Solcanu. Simţind şi el de unde bate vântul, Apostol a avut însă abilitatea de a se apropia de lideri marcanţi ai PSD încă dinainte de 2000. Totuşi, abia în 2002 s-a aflat că Văcăroiu sau Cozmâncă erau apropiaţi de-ai săi, ori că celebra fermă de pui a lui Năstase de la Cornu fusese construită de creatorul Kosarom-ului. Ca atare, Apostol a fost impus de Bucureşti drept prefect în 2002, în locul criptocomunistului Rusu Banu, păpuşa perfectă a lui Solcanu. A fost singura înfrângere majoră a şefului PSD Iaşi, cel care nu a uitat şi a lucrat apoi în tăcere. Imediat ce s-a instalat în funcţie, Apostol a schimbat din temelii regulile jocului, spre disperarea lui Solcanu şi a aparatorilor săi. A venit cu tot felul de idei reformiste, dar cea care l-a lămurit pe Solcanu că nu mai e de trăit aşa a fost înfiinţarea Asociaţiei Oamenilor de Afaceri, ONG în care Apostol şi-a alăturat oficial afaceriştii de anvergură din judet. Conştient că dacă nu face urgent ceva riscă să piardă totul, Solcanu a trecut la contraatac. Nu cu idei reformiste sau cu mega alianţe năucitoare, ci cu manevre subterane, tactici ce l-au consacrat. La scurt timp în presa locală şi centrală încep să apară tot felul de materiale clar comandate: ba că Apostol ar face contrabandă cu lemn de cireş, ba că grupul Kosarom ar fi dat şpagă 4.000.000 de dolari pentru a obţine declararea Paşcaniului drept zonă defavorizată şi multe alte năzbâtii. Apostol nu a replicat oficial, ci a dat fuga la Bucureşti. Solcanu îşi aranjase însă din timp apele aşa că, de la sediul central i s-a transmis lui Apostol să aibă „răbdare”. În termeni politici asta însemna că PSD nu era dispus să se despartă de liderul filialei cu un potenţial imens de voturi. Convins fiind că liderii de la Bucureşti ţin prea mult la el ca să îl piardă, Apostol a vrut să forţeze nota şi şi-a oferit de câteva ori demisia din funcţia de prefect. Cozmâncă i-a respins-o, dar nici Solcanu nu a fost deranjat: PSD Iaşi aducea prea multe voturi. Până la urmă manevrele lui Solcanu au decis: Apostol a invocat presiuni ale Poliţiei asupra unuia dintre fiii săi, Ziarul de Iaşi l-a atacat şi el pe prefect cu acuzaţii voalate, dar de aceeaşi natură, aşa că prefectul a renunţat la funcţie.

Întoarcerea la stalinism

Iaşul a revenit brusc la un comunism feroce, cu prefecţi penibili precum Avarvarei sau Creţu. Asociaţia Oamenilor de Afaceri a murit neoficial, ideile reformiste au fost abandonate urgent, iar în mediul de afaceri s-a decretat oficial că „nu poţi să vinzi un cui fără binecuvântarea lui Solchi”. Doi ani totul a depins de simpatiile sau antipatiile lui Solcanu. Cine a ştiut să se tupileze la timp sub pulpana Senatorului a prosperat vijelios (cazul lui Maricel Popa, Ioan Prisecaru, Gabi Mardarasevici, Dănuţ Prisecariu, Gabi Surdu, Iulian Dascălu, Cezar Caluschi ş.a.), cine nu, a stat pe loc (Butucă). Apostol a mai fost şicanat o vreme, dar numai de formă, pentru că, neoficial, de la Bucureşti i s-a transmis lui Solcanu să-l lase în pace pe fostul prefect. Retras din politică, Apostol şi-a văzut de afaceri iar acum grupul său este evaluat la peste 100 milioane euro, în mediul de afaceri local ştiindu-se deja că fostul prefect a primit oferte extrem de generoase pentru a-şi vinde acţiunile.

Îngenuncherea lui Simirad şi ascensiunea lui Nichita

O altă victorie răsunătoare a lui Solcanu a fost îngenuncherea lui Simirad. Presat cu dosare penale, Simirad a fost obligat să facă ”ciocu mic”, să intre în PSD şi să recunoască oficial tutela lui Solcanu. Umilinţa fostului primar a durat doi ani, el plecând în cele din urmă în diplomaţie (ca să fie completă umilinţa a fost trimis în Cuba, ţară în care diplomaţia română nu mai avea reprezentant de câteva luni pentru că nimeni nu dorea să se îngroape acolo). În locul lui Simirad a urcat rapid Nichita, sprijinit puternic de oamenii de afaceri îmbogăţiţi de Solcanu. A fost momentul când a devenit clar că mediul de afaceri local avea în sfârşit oameni puternici. Nu suficient de puternici pentru a-i dicta lui Solcanu ceva, dar totuşi influenţi. Dănuţ Prisecariu, Iulian Dascălu, Ioan Prisecaru, Maricel Popa, Gabriel Mardarasevici şi Bogdan Piţigoi au pus toţi umărul pentru ca Nichita să fie cocoţat cam ilegal pe postul de primar (a ajuns viceprimar prin forţarea legii şi apoi primar prin aceleaşi driblinguri legislative.). Favoritul lor a fost confirmat apoi oficial în post de alegerile din 2004, atunci când a cheltuit sume imense pentru a convinge populaţia să-l voteze. Jupân absolut rămânea însă Solcanu, cel care a continuat să dicteze în forţă până în ianuarie 2005, când venirea lui Băsescu la Cotroceni a răsturnat brusc raportul de forţe la nivel naţional, deci şi local. Economia a învins politica abia în 2005 Atomizarea factorilor decizionali la nivel central prin guvernarea PNL-PD-UDMR-PC a avut la nivel local un efect neaşteptat. Pe fondul luptei vizibile între Fenechiu, Cârlan şi Nichita (cel ce a negociat rapid retragerea lui Solcanu de la şefia PSD - Academia Caţavencu avansând chiar suma de 500.000 de euro) economicul a ieşit rapid de sub tutela politicului şi a început să impună propriile reguli. Iar politicienii au trebuit să înveţe că părerile afaceriştilor şi interesele acestora trebuie să fie avute permanent în vedere. Iar exemplul PALAS este clar: Fenechiu, Cârlan şi Nichita s-au muşcat permanent până acum, dar au fost unanimi în a-l sprijini pe Iulian Dascălu în tentativa de a remodela centrul Iaşului.

Cine face jocurile acum

După două luni de discuţii purtate de iasicastiga.ro cu mai toţi afaceriştii de calibru din Iaşi a reieşit că, la această oră, cea mai mare putere în Iaşi o are 5G, un grup format din oamenii de afaceri :Iulian Dascălu (patron la Iulius Mall), Ioan Prisecaru (patronul grupului Conex), Gabi Mardarasevici (fost patron la Radix), Bogdan Piţigoi (patron Casa Auto, Tester şi Caremil) şi Cezar Caluschi (fost acţionar al Ziarului de Iaşi). Ceilalţi afacerişti de anvergură din Iaşi susţin toţi că grupul 5G se întâlneşte în mod constant pentru a decide cum se vor mişca lucrurile în Iaşi. „Se văd măcar o dată pe lună şi, cel mai adesea, merg la Miroslava, la casa lui Nelu Prisăcaru”, spun Dănuţ Prisecariu, Adrian Butucă şi alţi afacerişti locali. Cei 5 împricinaţi resping însă variantă unor întâlniri conspirative. Admit însă toţi că sunt prieteni, că se întâlnesc des şi fac afaceri, dar nu conduc Iaşul. ”Sunt prieten cu persoanele mentionate , dar niciodata nu ne-am intalnit in aceasta formula pentru a stabili o strategie anume pentru Iasi sau pentru diverse afaceri”, susţine Ioan Prisecaru. ”Da, suntem prieteni şi ne vedem des. Mai des la Nelu Prisecaru acasă pentru că are curte mare şi se pot juca în voie copiii. Niciodată însă nu am pus ţara la cale, nu avem noi puterea asta”, zice şi Gabi Mardarasevici.

Cum s-a ajuns la 5 G?

Afaceriştii ieşeni au început încă de acum 7 ani să se întâlnească în cercuri retrânse, pentru a discuta cum se mişcă Iaşul şi a se sprijini reciproc în diverse acţiuni, dar toate eforturile lor de a impune anumite direcţii de dezvoltare se izbeau de hachiţelor lui Solcanu. Până să se ajungă la actuala componenţă, 5 G era de fapt 8 G, din grup făcând parte până în 2002 Viorel Roman (patron Scala Real Estate), Adrian Butucă (patron Moldomobila şi Polirom) şi Cătălin Mihalache (patron firmă ce comercializează carne de pasăre). După ce a urcat puternic în topul afaceriştilor, Maricel Popa şi-a exprimat şi el dorinţa de a fi admis în cercul celor ce decid, însă a fost refuzat ferm. „Nu inspira încredere. Una două se supăra şi fugea la Bucureşti, la pilele sale, pentru a turna”, spun afacerişti ce doresc să-şi păstreze anonimatul în această privinţă. Odată cu războiul pe care i l-a declarat Solcanu, Butucă a fost izolat de grup. „Nu mi-a spus nimeni direct că nu mai sunt dorit, dar am înţeles foarte clar. Le era teamă de Solcanu”, admite Butucă îndepărtarea sa din grup. La scurt timp, Roman şi Mihalache au fost şi ei lăsaţi pe dinafară. Aşa că au rămas ca grup compact doar Dascălu, Mardarasevici, Ioan Prisecaru şi Piţigoi, cărora li s-a alăturat Cezar Caluschi.

Cum funcţionează 5 G

Ce-i leagă pe cei din acest grup? „Sunt prieteni de mai bine de 15 ani, au făcut sport împreună, au afaceri împreună, se ajută la nevoie ori de câte ori este unul în impas”, spune un afacerist care-i cunoaşte bine pe toţi cei 4. El şi ceilalţi rămaşi, voit sau nu, în afara grupului, explică ce face de fapt 5 G: fac schimb de informaţii (lucru esenţial în lumea afacerilor), discută ce se întâmplă prin Iaşi, cine pe cine deranjează, cum poate fi înlăturat un adversar al unuia dintre ei, ce intrări politice are unul sau altul pentru a fi folosite şi de ceilalţi. „Au mers până acolo încât au ajuns să comande dosare penale unuia sau altuia, în funcţie de cum vor interesele lor. Evident însă că nimeni nu va recunoaşte acest lucru”, spune unul dintre afaceriştii care, culmea, nu a avut astfel de necazuri. Normal, ne-a cerut să-i păstrăm anonimatul. Singurul care îndrăzneşte să acuze pe faţă este Dănuţ Prisecariu. „Afacerişti din acest grup şi primarul Gheorghe Nichita au vrut să conducă singuri Iaşul. Şi pentru că eu îi împiedicam s-a ordonat fabricarea unui dosar penal. Iar procurorul DNA Corneliu Gheorghiţă a executat ordinul”, spune răspicat Dănuţ Prisecariu.

Există şi alte grupuri de interes

”Sunt mai multe centre de interes in Iasi, consider ca asa este bine sa le numim pentru ca se manifesta ca centre de interes conjuncturale. Acestea sunt constituite cu scopul de a obtine anumite rezultate intr-o anumita directie, dar nu pot sa spun ca sunt neaparat cercuri de oameni de afaceri care actioneaza cu scopul de a dirija soarta Iasului”, spune Ioan Prisecaru. El a refuzat să dea oficial nume, la fel reacţionând şi ceilalţi membri ai 5 G. Neoficial însă, toţi admit că există un nucleu axat pe afaceri imobiliare, nucleu constituit din Bogdan Cihodaru (patron Terra), Costel Rădeanu (speculator imobiliar) şi Constantin Adăscăliţei (viceprimar). Cei trei fac permanent schimb de informaţii şi se ajută reciproc pentru tot felul de ”tunuri” imobiliare. Evident, recunosc doar faptul că sunt prieteni, dar datele Registrului Comerţului arată că Adăscăliţei şi Cihodaru au acţiuni împreună la măcar 8 firme, situaţie ce demonstrează interese majore comune. Un grup mult mai puternic, de care până şi 5 G ţine cont, se profilează în ultima vreme în zona ”haiducilor”: Dănuţ Prisecariu (patronul grupului de firme Moldova), Zaharia Schrotter (patron Confecţii Integrate Moldova) şi Adrian Butucă. Toţi trei au stat departe până acum de astfel de cabale, fiind văzuţi chiar ca nişte ”haiduci”. Interesele economice par însă să-i fi unit, iar cum fiecare are o forţă economică importantă, o eventuală coalizare a lor alarmează. La fel ca şi ceilalţi, fiecare neagă însă vreo alianţă. Admit doar că discută mai des decât înainte şi că ar putea avea proiecte care să-i aducă la aceeaşi masă.

E bine sau e rău că Iaşul e condus de afacerişti?

Faptul că puterea efectivă a fost preluată în Iaşi de afacerişti, în detrimentul politicienilor, este privită de toată lumea drept un semn de normalitate. Ba chiar mai toţi consideră că în acest fel economia Iaşului are mai multe şanse de dezvoltare. „Clar, un afacerist simte mult mai bine piaţa decât o poate face un politician”, admit toţi oamenii de afaceri întrebaţi. Până şi politicienii recunosc ascensiunea economicului şi faptul că tot mai mulţi oameni de afaceri reuşeşesc să se impună. ”Faptul că economia nu mai depinde de politic, iar crizele guvernamentale nu mai afectează ca înainte afacerile din România este un mare câştig pentru ţară”, a declarat ministrul Economiei Varujan Vosganian.